Eroi din timpul Primului Război Mondial
|
În timpul Primului Război Mondial s-au dus numeroase lupte în zona Munților Lotrului, Defileul Oltului și Depresiunea Loviștei. Acestea s-au purtat în primele zile de după intrarea României în război (între 15/28 și 18/31 august 1916). După ofensiva trupelor românești, bătăliile s-au dus la marginea de sud a orașului Sibiu, dar și în perimetrul localităților Avrig, Săcădate, Veștem, Gura Râului, Orlat și altele. După concentarea trupelor inamice germane și austro-ungare în Transilvania (care făceau parte din Armata a 9-a condusă de generalul Falkenhayn), s-a trecut la contraofensivă începând cu data de 13/26 septembrie. Din această zi și până în prima parte a lunii noiembrie s-au dus lupte atât la vest de Olt (Robu, Murgașu, Veverețu, Pietrosu, Negovanu), cât și la est de Olt (Munții Coți, Bulzul, Zănoaga, Mormântu, Cărbunaru etc.). Atacul armatei austriace (Brigada 2 și 10 vânători de munte) a fost ușurat de către trupele de elită germane - Corpul alpin (Alpenkorps), specializate în luptele din zonele montane înalte. Împreună, trupele germane și austriece au mutat limita frontului către sud, astfel că pe 2/15 noiembrie 1916 acesta era situat pe linia Valea Lotrului (Brezoi) - Mănăstirea Stânișoara - sud Sălătrucu - Arefu. Puțin mai târziu, pe 12/25 noiembrie trupele inamice ocupau Râmnicu Vâlcea și se îndreptau către București.
În timpul luptelor din nordul Județului Vâlcea au căzut numeroși soldați și ofițeri. Printre aceștia se numără generalul David Praporgescu, lovit mortal de un șrapnel în zona pichetului de la Coți (pe Valea Satului, la nord-est de Câineni), precum și poetul-sublocotenent Constantin T. Stoika care a căzut lovit tot de un obuz, la nord de satul Spinu. Un alt erou, care a condus ostilitățile în Munții Lotrului, este colonelul Traian Moșoiu, care în ianuarie 1917 a devenit general, iar în anul 1918 a fost numit guvernator militar în Transilvania. Acesta a fost comandantul Detașamentului Lotru, care la începutul războiului făcea parte dintr-un detașament mai mare, numit Detașamentul Olt-Lotru. |
Generalul Traian Moșoiu
Traian Moșoiu s-a născut pe 2 iulie 1868 în localitatea Bran, care atunci f[cea parte din Imperiul Austro-Ungar. După terminarea studiilor liceale în Brașov, alege cariera militară, astfel că la data de 1 iunie 1889 este sublocotenent de rezervă în armata austro-ungară, activ însă de la 9 mai 1890. La scurt timp însă (15 iunie 1891), demisionează din armată pentru a se muta în România, alături de alți membri ai familiei sale. Pe 1 aprilie 1893 intră în armata română tot cu gradul de sublocotenent, avansează în mai 1894 la gradul de locotenent, la 28 noiembrie 1900 devine căpitan, iar la 1 iulie 1901 maior. În timpul celui de-al doilea răboi balcanic este avansat la gradul de locotenent-colonel (1 octombrie 1913) și preia comanda Regimentului 30 Muscel, apoi pe cea a Batalionului 7 Vânători (la Silistra) pentru ca în vara anului 1915 să ajungă la Brezoi. În timpul intrării României în Primul Război Mondial (14/27 august 1916), Traian Moșoiu are gradul de colonel și este comandantul Grupului Lotru (parte din Grupul Olt-Lotru) care activează pe Valea Lotrului. În timpul ofensivei armatei române, conduce trupele române prin Munții Lotrului, pentru a ajunge în satul Sadu pe 18/31 august. De aici și până la retragerea trupelor române prin Defileul Oltului (începând cu 23 septembrie) are un rol important pentru bătăliile din zona Sibiului. Apoi acestea sunt urmate de luptele duse de o parte și de alta a Văii Oltului, la Câineni, pe Robu, Pietrosu, Veverețu, Sălătruc etc. Pentru curajul din timpul luptelor din anul 1916 i se acordă ordinul "Steaua României" cu spade, în grad de ofițer. În ianuarie 1917 este avansat la gradul de general de brigadă și comandant al Diviziei 12 Infanterie. Ulterior, în anii 1918-1919 participă la eliberarea Transilvaniei, fiind numit Guvernator Militar al Transilvaniei la data de 12 martie 1919 și comandant al Grupului de Armate Nord pe 12 aprilie 1919. După ocuparea Budapestei de către trupele române, generalul Traian Moșoiu devine comandantul Garnizoanei Militare Budapesta și Guvernatorul Militar al teritoriilor ungare ocupate, de la vest de Tisa. După război a deținut funcții politice, printre care: ministru de Război, ministru al Comunicațiilor și ministru al Industriei și Comerțului. A publicat câteva lucrări cu caracter militar: - Moșoiu T. (1909) Spiritul ofensiv al infanteriei. În Chestiuni militare de actualitate. Editura Institutului de Arte Grafice Eminescu, București. A decedat pe data de 15 august 1932, în București. - Moșoiu T. (1910) Instructorii recruților de infanterie. În Chestiuni militare de actualitate. Editura Institutului de Arte Grafice Eminescu, București. Traian Moșoiu a decedat pe data de 15 august 1932 în localitatea natală. |
Generalul David Praporgescu
David Praporgescu s-a năcut pe 13 decembrie 1865 în Turnu Măgurele. Devine soldat în armata română pe data de 10 septembrie 1885, activând în cadrul Regimentului 11 Călărași. Promovează apoi la gradul de sublocotenent pe 1 octombrie 1888. Între anii 1903-1906 frecventează Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, fiind astfel avansat la gradul de maior, mai întâi la Marele Stat Major, apoi la Corpul 2 Armată (din aprilie 1909). Aici ajunge locotenent-colonel și ulterior preia comanda Regimentul 3 Călărași. Este mutat apoi la Inspectoratul General al Armatei cu gradul de colonel. În cel de-al doilea răboi balcanic comandă Regimentul 4 Roșiori, fiind decorat cu Medalia Bărbăție și Credință clasa I de război, iar la 1 iulie 1916 avansează la gradul de general de brigadă. Primul Război Mondial îl surprinde în calitate de comandant al Diviziei 20 Infanterie (din Armata I Română). După ce o perioadă s-a aflat cu trupele în zona Calafat și Corabia, pe 18 septembrie/1 octombrie a fost numit comandant al Corpului I Armată. În ziua de 30 septembrie/13 octombrie, în urma inspectării trupelor din zona pichetului Coți, a fost lovit de schijele unui proiectil, în urma căruia a fost rănit mortal. În 1924 Societatea Mormintelor eroilor căzuți în război (filiala Argeș) a hotărât ridicarea unui monument. Autoritățile împreună cu locuitorii au ridicat o cruce în memoria acestuia, situată pe marginea drumului european 81, chiar la intersecția cu podul care traversează râul Olt către Câinenii Mici. De asemenea, peste Olt, în satul Câinenii Mici s-a ridicat o fântână în memoria acestuia și a soldaților care au murit în luptele de la sfârșitul anului 1916. |
Sublocotenent Constantin T. Stoika
Constantin Stoika s-a născut pe 14 februarie 1892 în Buzău și a fost un poet și traducător român. Și-a făcut studiile în mai multe orașe. Astfel, primele două clase primare le-a făcut la Piatra-Neamț, următoarele și prima clasă gimnazială la Brașov, finalizarea studiilor fiind făcute atât în orașul natal, Buzău, cât și în Slatina și Pitești. În timpul Primului Război Mondial îl găsim sublocotenent în cadrul Batalionului 1 din Regimentul 1 Grăniceri, care la data de 14/27 august pleacă din satul Greblești către pichetul Coți, pentru a trece granița. Participă la Bătălia Sibiului din perioada august-septembrie și la luptele din septembrie-octombrie (zona Câineni-Perișani) duse de armata română aflată în retragere spre sud. În urma atacului trupelor inamice din zona satului Spinu (comuna Perișani) în ziua de 23 octombrie/5 noiembrie 1916, un proiectil îl rănește grav și moare în drum spre spitalul de campanie. Este înmormântat în zona satului Boișoara, iar apoi reînhumat în cimitirul eroilor din satul Titești. În ultima scrisoare (26 septembrie 1916) către mama sa, Irena, acesta scria: "... Eu sînt la 500 m de inamic... pînă acum am scăpat de cinci ori de la moarte sigură. Tu nu fi îngrijorată. Ce este un ins în masa națiunii întregi?... Voi rămâne deci pînă la altă ipostază a sorții aici lîngă tunuri și mitraliere și poezia și arta pentru care mi-am sacrificat tinerețea întreagă mă vor învăța să mor mai frumos și mai demn... Fii deci liniștită. Cînd nu ți-oi mai scrie să știi că nu mai sînt. Atunci numai să mă plîngi. Și să plîngi în mine nu numai pe copilul tău, ci și munca ce am încordat-o 23 de ani și idealul neîmplinit pe care îl port în suflet. Să-mi strîngi atunci cărțile și manuscriptele și să le încredințezi pe acestea din urmă d-lui Densușianu, rugîndu-l a le tipări... Lîngă el m-am învățat a cunoaște frumosul și am iubit îl el știința și pe artistul desăvîrșit... Inima mă doare scriindu-ți aceste rînduri din urmă..." |
Referințe bibliografice
Cibin N. (1924) Răsboiul nostru. Imprimeria Statului, București.
Falkenhayn E. (1937) Campania Armatei 9-a împotriva românilor și rușilor 1916/17. Traducere de A. Budiș și C. Franc, București.
Ghinea C., Burlacu I. (2008) Împrejurările morții generalului de brigadă David Praporgescu. În Armata Română și unitatea națională. Editura Delta Cart Educațional, pp. 35–37, Pitești.
Iosipescu V., Preda G. (1967) Generalul David Praporgescu. Editura Militară, București.
Moșoiu T. (1987) Memorial de război (august-octombrie 1916). Ediție, studiu introductiv și note de A. Dragomirescu și M. Pop. Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Preda G. (1974) Poetul erou sublocotenent Constantin T. Stoika. Editura Militară, București.
Stoika C.T. (1977) Însemnări din zilele de luptă. Prefața și îngrijirea ediției de G. Preda. Editura Militară, București.
Cibin N. (1924) Răsboiul nostru. Imprimeria Statului, București.
Falkenhayn E. (1937) Campania Armatei 9-a împotriva românilor și rușilor 1916/17. Traducere de A. Budiș și C. Franc, București.
Ghinea C., Burlacu I. (2008) Împrejurările morții generalului de brigadă David Praporgescu. În Armata Română și unitatea națională. Editura Delta Cart Educațional, pp. 35–37, Pitești.
Iosipescu V., Preda G. (1967) Generalul David Praporgescu. Editura Militară, București.
Moșoiu T. (1987) Memorial de război (august-octombrie 1916). Ediție, studiu introductiv și note de A. Dragomirescu și M. Pop. Editura Dacia, Cluj-Napoca.
Preda G. (1974) Poetul erou sublocotenent Constantin T. Stoika. Editura Militară, București.
Stoika C.T. (1977) Însemnări din zilele de luptă. Prefața și îngrijirea ediției de G. Preda. Editura Militară, București.