Populația de pe Valea Lotrului
Evoluţia numărului de locuitori
Cele mai vechi date de natură demografică sunt cele de la recensământul din anul 1838. Acesta indică faptul că la acea vreme erau 586 de locuitori pe toată valea, iar în 1899 populația ajunsese la 2356 locuitori. Această creştere exagerată de circa 402% în decurs de 6 decenii este pusă pe seama infuziei populaţiei provenite din Imperiul Austro-Ungar, Italia, Cehia, Germania, dar şi români din Transilvania, care au venit să lucreze în domeniul exploatării lemnului, activitate foarte intensă la acea vreme datorită fondului forestier foarte mare. Dacă din datele de la recensăminte am putut evidenţia câteva etape în evoluţia populaţiei, datele preluate de la Direcţia de Statistică Vâlcea şi combinate cu cele de la recensăminte relevă şi alte aspecte, evidenţindu-se astfel fluctuaţii anuale ale numărului populaţiei. Din 1899 şi până în prezent populaţia oraşului Brezoi a avut o evoluţie în parte diferită faţă de populaţia comunelor Mălaia şi Voineasa. Dacă în perioada 1899-1979 populaţia celor 3 localități a urmat un trend ascendent, de la această dată din urmă şi până în prezent populaţia celor două comune a scăzut drastic (spre deosebire de populaţia Brezoiului care a crescut până în anul 2001), de la 3447 locuitori (în 1979) în cazul comunei Mălaia şi 3967 locuitori (în anul 1977) în Voineasa, la 1924 locuitori (în 2007), respectiv la 1705 (în 2005). Această creştere de după 1966 urmată de scăderea de la sfârşitul anilor ’70 şi începutul anilor ’80 se datorează venirii unui număr mare de muncitori la sistemul hidroenergetic Lotru, în primul caz, urmată de plecarea majorităţii către zonele de domiciliu, în cel de-al doilea caz; este vorba în primul rând de populaţia venită din Moldova. Populaţia Brezoiului a continuat să crească din 1966 până în 2001 cu unele fluctuaţii (chiar şi după ce populaţia venită să lucreze pe Lotru s-a întors în zonele de domiciliu) ca urmare a atragerii unui număr mare de oameni în industria lemnului. După 2001 ea a scăzut ca urmare a emigrării masive a populaţiei locale în ţări precum Italia, Spania, Germania şi Marea Britanie. Între 1899 şi 2007 se remarcă la nivelul populaţiei Brezoiului câteva scăderi bruşte şi pe perioade scurte ale numărului de locuitori, pe care le putem pune pe seama unor perioade istorice sau economice vitrege. Spre exemplu, în anul 1912 populaţia era de 1554 locuitori, iar 7 ani mai târziu (în 1919) a scăzut la 1445 locuitori, adică cu circa 7%, fapt care s-a datorat Primului Război Mondial, în care o parte din populaţie a murit pe câmpul de luptă (34 de locuitori din Brezoi, 33 din satul Călineşti – aşa cum reiese de pe Monumentul Eroilor din Brezoi), iar cealaltă parte a fost probabil răpusă de boli şi foamete. O altă perioadă în care populaţia a scăzut este perioada 1927-1929, cunoscută ca fiind la nivel naţional şi mondial ca o perioadă de recesiune economică. Singura oscilaţie bruscă care nu poate fi explicată (deoarece nu ştim cu siguranţă), ci poate doar corelată cu un anumit eveniment, este cea dintre anii 1981-1983. Dacă în 1981 populaţia era de 6814 locuitori, ea a crescut brusc în anul următor la 7600, după care a scăzut aproape la fel de brusc în 1983, ajungând la 7286. Singura explicaţie ar fi mobilizarea unui număr mare de muncitori (600-800 la număr) de la barajele din amonte la cel din avale – barajul Brădişor, finalizat în 1982, adică exact în această perioadă. Numai în acest fel se explica o creştere puternică urmată de o descreştere pe o perioadă aşa scurtă de timp. Structura pe naţionalităţi Ca urmare a fluxului mare de persoane venite din diferite locuri, a fost influenţată foarte mult şi structura pe naţionalităţi şi confesiuni. Astfel, făcând o comparaţie între situaţia din 1899 şi cea din 1992 se observă clar diferenţele ce apar în structura pe naţionalităţi şi confesiuni. Dacă la nivelul Brezoiului acum mai bine de un secol erau 66,6% români, 23,6% austro-ungari, 9,5% italieni şi 0,3% germani, în 2002 românii aveau o pondere de 99,3%, minorităţile având deci o pondere nesemnificativă. Această schimbare în structura pe naţionalităţi se datorează în principal plecării străinilor spre locurile de origine, combinată probabil cu asimilarea de către populația autohtonă. Deoarece populaţia străină era în marea majoritate catolică, putem deduce (pentru că nu avem date din 1899 referitoare la acest aspect) că aceeaşi schimbare s-a resimţit şi la nivelul structurii pe confesiunii. Structura pe naţionalităţi şi confesiuni din 2002 a celor două localităţi pentru care avem date complete (Brezoi şi Mălaia) este aproximativ identică cu cea a Judeţului Vâlcea. În Brezoi la ultimul recensământ 99,3% din populație era de origine română, în Mălaia valoarea ajungea la 99,9%, iar la nivelul Judeţului Vâlcea aceasta era de aproximativ 99%. Ca urmare a infuziei populaţiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea din numeroase ţări europene precum Italia, Austro-Ungaria, Cehia etc., dar şi din alte părţi ale României, aşa cum s-a întâmplat după cel de-al Doilea Război Mondial, evoluţia numerică, precum şi structura populaţiei a fost foarte mult influenţată. În prezent se găsesc familii de italieni descendente din cele venite pe aceste meleaguri acum mai bine de o sută de ani, ale căror tradiţii au fost preluate în parte şi de către populaţia autohtonă. De asemenea, tot datorită italienilor se datorează şi ridicarea bisericii catolice din Brezoi, contribuind astfel la transformarea populaţiei localităţii Brezoi dintr-una extrem de omogenă, într-una ceva mai eterogenă. După plecarea celor de religie catolică în ţara de domiciliu, religia catolică s-a menţinut, aceasta datorându-se pe de o parte unor familii de italieni care s-au stabilit aici definitiv, iar pe de altă parte a fluxului de populaţie din alte părţi ale ţării (în special Moldova) de religie catolică. Eterogenitatea populației Brezoiului în perioada de dinaintea celui de-a Doilea Război Mondial a fost surprinsă și pe harta etnică din anul 1930. |
Localitățile
Populaţia de pe Valea Lotrului este reunită în două aşezări rurale – Mălaia şi Voineasa – şi una urbană – Brezoi. Ca poziţie, ele se plasează în nordul Judeţului Vâlcea, ocupând aproape un sfert din suprafaţa acestuia.
Brezoi
Localitatea Brezoi a fost declarată oraș în anul 1968 (legea nr. 2/16 februarie). Ea a avut statutul de comună încă din anul 1864, când a avut loc o importantă reformă administrativă. În prezent, orașul mai cuprinde și localitățile componente: Păscoaia, Valea lui Stan (pe Valea Lotrului), Călinești, Drăgănești, Proieni, Corbu, Golotreni și Văratica (pe Valea Oltului).
Nucleul vechi al localității se află în zona confluenței Văii Satului cu Lotru (zona care cuprinde cartierul cunoscut sub numele de Pod și până la Strada Lotrului). La sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și foarte mult timp în secolul al XX-lea, aici se afla centrul comercial al localității, cu magazine, hanuri și cârciumi.
MălaiaComuna Mălaia a luat ființă în anul 1864 și cuprinde satele Mălaia, Săliște și Ciunget (pe Valea Latoriței).
Vatra satului Mălaia se află în zona confluenței Văii Satului cu râul Lotru, dar s-a extins și pe Valea Grotului.
VoineasaComuna Voineasa s-a format în anul 1908 prin desprinderea de comuna Voineasa. Pe lângă satul cu același nume, în componența ei intră și satele Voineșița și Valea Măceșului.
Centrul satului Voineasa s-a format în perimetrul confluenței Pârâului Mare cu râul Lotru, dar s-a extins ulterior către Voineșița și Mănăileasa.
|
Material preluat în parte din: Mosor G., Ilinca V. (2008) Populația așezărilor de pe Valea Lotrului. Comunicări științifice, vol. VII, Mediaș.