Istorie și legendă
|
Situată în inima Carpaţilor Meridionali, Valea Lotrului o oferit din timpuri străvechi condiţii foarte bune de locuire. Avem în acest sens dovada clară, bazată pe descoperiri arheologice, că teritoriul era locuit încă din neolitic, aşa cum arată descoperirile făcute din proximitatea satului Ciunget. Aici, la gura Peşterii Laptelui din bazinul Văii Rudăreasa, s-au găsit fragmente ceramice pe care arheologii le-au atribuit culturii Glina III (Bardaşu şi Simeanu, 1973; Petre-Govora, 1976). De asemenea, la Valea lui Stan, în apropiere de oraşul Brezoi, au fost descoperite (de către profesorul Gh. Surdu) necropole hallstattiene cu morminte de incineraţie în ciste sau cutii construite din piatră, considerate ca fiind singurul tip de astfel de morminte tracice găsite în spaţiul cuprins între Carpaţi şi Olt (Berciu, 1972).
Din cea de-a doua parte a epocii fierului (Latène), când anumite teritorii din Valea Lotrului erau locuite de către daci, s-a descoperit o monedă de aur cu legenda Coson, care datează din anul 43 î.e.n. În timpul cuceririi Daciei de către romani s-a construit un turn de pază pe malul stâng al Oltului (pe actualul amplasament al satului Văratica, chiar lângă biserică), care avea rolul de a păzi drumurile din lungul Oltului şi Lotrului. Istoricul Gr. Tocilescu a descoperit în acel loc o monedă şi o statuetă, care, se pare, au fost pierdute în timpul celui de-al doilea Război Mondial (Tudor, 1958). Din această perioadă şi până în secolele XV-XVI (de când datează numeroase documente domneşti şi nu numai) dovezile arheologice şi istorice aproapre că lipsesc cu desăvârşire. Desigur, aceste mărturii arheologice de mare valoare se împletesc astăzi cu legendele şi baladele populare păstrate mai ales pe cale orală. Astfel, se pare că pe această vale au trăit de-a lungul secolelor cete de haiduci care jefuiau pe cei ce făceau negoţ şi tranzitau Valea Oltului. Însăşi cuvântul “lotru” în limba română veche însemna hoţ, tâlhar, om rău de credinţă (Conea, 1935), de aici şi denumirea de ,,valea lotrilor” sau ,,valea hoţilor”. Tot această legendă spune că cei care conduceau aceste cete – căpeteniile, s-au lăsat de haiducie şi s-au stabilit într-un loc mai favorabil, întemeind astfel fiecare câte o aşezare. Astfel Breazu s-a stabilit în apropiere de Gura Lotrului şi a dat naştere aşezării Brezoi, Mălai la Mălaia, Ciungu pe Latoriţa a dat naştere localităţii Ciunget (Ciungetu) de astăzi, iar Voinea la actuala Voineasa. Localitatea Brezoi este atestată documentar în anul 1549 în condica de socoteli a oraşului Braşov, unde este consemnat faptul că un negustor a vândut la Brezoi o partidă de mărfuri dusă într-un singur transport, în valoare de 1000 de aspri (Manolescu, 1965). Oraşul Brezoi are în componenţa sa 8 sate, dintre care două – Păscoaia şi Valea lui Stan – se află pe Valea Lotrului, celelalte – Călineşti, Drăgăneşti, Proieni, Corbu, Golotreni şi Văratica – fiind înşirate de-a lungul Văii Oltului. Datorită faptului că acestea aparţin din punct de vedere administrativ de oraşul Brezoi, pe site-ul nostru vezi găsi informații și despre aceste localități. Mălaia este atestată documentar 1 septembrie 1515 şi este compusă din 3 sate: Mălaia, care este de altfel şi cel mai mare sat, Săliştea şi Ciunget, acesta din urmă fiind situat pe Valea Latoriţei. Voineasa este atestată documentar la 9 iunie 1520, în componenţa ei intrând tot din 3 sate: Voineasa, Voineşiţa şi Valea Măceşului. Un aspect important în istoria văii îl reprezintă construcția primei fabrici de cherestea de pe Valea Lotrului - 1873 (de către cehul Carol Novak), aceasta fiind a doua ca vechime din România, după cea de la Galați (Suder, 1967). În timpul Războiului de Independeță (1877-1878) localitățile de pe Valea Lotrului și împrejurimir au contribuit cu cantități mari de lemn,necesar pentru construirea podului de peste Dunăre, peste care aveau apoi să treacă trupele române. Un alt moment important care a marcat istoria Văii Lotrului îl reprezintă Primul Război Mondial. În timpul campaniilor din vara-toamna (august-noiembrie) anului 1916, sub comanda colonelului Traian Moșoiu, s-au purtat lupte pe numeroase vârfuri și culmi din Munții Lotrului (Mândra, Robu, Veverețu, Râgla, Pietrosu, Murgașu etc.), precum și în Defileul Oltului și Depresiunea Loviștei. În Loviștea argeșeană (la est de Olt) au căzut în luptă, printre mulți alți soldați și ofițeri, generalul David Praporgescu și poetul-sublocotenent Constantin T. Stoika. Vezi aici detalii despre Primul Război Mondial. |
Bibliografie
Bardaşu P., Şimeanu G. (1973) Brezoi – 100 de ani de industrie forestieră, Editura Cons. jud. al sind. Vâlcea, Râmnicu Vâlcea.
Berciu D. (1972) Cercetări privind preistoricul Judeţului Vâlcea, Buridava, studii şi materiale, vol. I, Muzeul Judeţean Vâlcea.
Conea I. 1935) Ţara Loviştei. Geografie istorică. Imprimeria Naţională, Bucureşti.
Manolescu R. (1965) Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul (secolele XIV-XVI). Editura Științifică, București.
Nedelcu C. (1972) Depresiunea Loviştea – Lotru, studiu de geografie economică, rezumatul tezei de doctorat. Centrul de mutiplicare al Universităţii din Bucureşti.
Petre-Govora G. I. (1976) Aspecte ale începutului epocii bronzului în nord-estul Olteniei. Buridava, studii şi materiale, vol. II. Muzeul Judeţean Vâlcea.
Tudor D. (1958) Oltenia romană. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Berciu D. (1972) Cercetări privind preistoricul Judeţului Vâlcea, Buridava, studii şi materiale, vol. I, Muzeul Judeţean Vâlcea.
Conea I. 1935) Ţara Loviştei. Geografie istorică. Imprimeria Naţională, Bucureşti.
Manolescu R. (1965) Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei cu Braşovul (secolele XIV-XVI). Editura Științifică, București.
Nedelcu C. (1972) Depresiunea Loviştea – Lotru, studiu de geografie economică, rezumatul tezei de doctorat. Centrul de mutiplicare al Universităţii din Bucureşti.
Petre-Govora G. I. (1976) Aspecte ale începutului epocii bronzului în nord-estul Olteniei. Buridava, studii şi materiale, vol. II. Muzeul Judeţean Vâlcea.
Tudor D. (1958) Oltenia romană. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.